Tranzactiile forward sunt utilizate ca instrument de protectie fata de oscilatiile valutare si pentru controlul fluxului de numerar. Fata de contractele futures care sunt standardizate, in cazul contractelor forward partile stabilesc scadentele si sumele care fac obiectul tranzactiei.
Ati economisit ceva bani si va ganditi sa cumparati o masina. V-ati facut o idee despre tipul de masina dorit si mergeti la furnizorul local. In salonul de prezentare v-ati oprit asupra unui model si, ceea ce este mai important, stabiliti pretul impreuna cu agentul de vanzari. Puteti da comanda astazi, constituiti un depozit si puteti lua masina peste doua luni. Daca, in aceasta perioada, furnizorul acorda un discount pentru toate masinile noi sau daca pretul modelului creste, acest fapt nu va va afecta in nici un fel. Pretul pe care il platiti la livrare a fost convenit si fixat intre dumneavoastra si furnizor. Vi se pare simplu? Daca da, trebuie sa stiti ca tocmai ati intrat intr-un contract forward, aveti dreptul si obligatia de a cumpara automobilul peste doua luni la pretul convenit.
Putina teorie acum. Sa presupunem ca sunteti operator in comertul exterior si va preocupa evolutiile cursului de schimb. Operatiunile la termen (forward in cazul nostru) presupun vanzari/cumparari de valuta la o data viitoare, fiind stabilite prin negociere intre parteneri suma, cursul si data de decontare. Contractele forward se incheie prin intermediul unei banci, nu sunt tranzactionabile la bursa, ci pe piata interbancara. Un astfel de contract implica riscuri pentru ambele parti, similar celor de pe piata spot. In astfel de conditii, banca poate solicita o garantie, un depozit colateral, titluri de stat, certificate de depozit cu discount sau daca clientul nu dispune de garantii lichide, se poate apela la o linie de credit.
Regulile jocului
Colateralul ca procent din valoarea tranzactiei variaza in functie de scadenta si de tipul operatiunii, de la 10% la Banca Transilvania pentru orice scadenta, la 25% la Raiffeisen si 30% la BCR pentru tranzactiile cu scadenta la 12 luni. Cum spuneam, acest tip de operatiune se adreseaza in special acelor clienti care desfasoara activitati de import/export. Dar nu numai. Expuse riscului valutar sunt si firmele ale caror produse desi comercializate pe piata interna au preturile exprimate in valuta si chiar acei clienti ai bancilor cu credite in valuta de valori mari. O data cu accesul nerezidentilor la piata valutara locala volumul de valuta tranzactionat pe piata a crescut si implicit volatilitatea cursului de schimb. De aici, necesitatea tot mai mare a companiilor de a-si acoperi riscul valutar prin instrumente la termen. Raiffeisen ofera clientilor care doresc sa se protejeze de fluctuatiile cursului de schimb produse de hedging cum ar fi tranzactiile la termen (forward) si swapul valutar.
Conform reprezentantilor institutiei, tranzactiile la termen sunt in principal utilizate de acei intreprinzatori care au relatii comerciale cu furnizori din zona euro, iar swapul valutar vine ca o completare la tranzactiile forward, facand posibila schimbarea decontarii efective a schimbului valutar intre client si banca, functie de modificarile ce pot surveni pe parcurs in cash-flow-ul clientului. "Foarte multi dintre clientii nostri sunt nevoiti sa factureze in moneda locala echivalentul in euro pentru anumite produse sau servicii, plata efectiva urmand sa aiba loc la o data ulterioara. De aici necesitatea cunoasterii raportului de schimb intre euro si lei pentru respectiva data. Cum acest lucru este destul de greu de previzionat si pierderile pot fi insemnate, se vede necesitatea acoperirii acestui risc printr-un contract forward care nu face altceva decat sa stabileasca un pret fix pentru raportul euro-leu la data efectuarii platii", explica Aurelian Mihailescu, Dealer Raiffeisen Bank.
In Romania, firmele prefera cu precadere contractele forward celor futures deorece nu exista o piata futures foarte lichida care sa acopere necesitatile clientilor, contractul futures avand scadenta predeterminata si suma fixa de tranzactionare.
Forward versus futures
"Avantajul contractului forward este tocmai faptul ca scadentele se stabilesc functie de necesitatea clientului si pot varia de la perioade foarte scurte de una, doua zile, pana la scadente de 1 an" spune Mihailescu. Piata forward este o piata OTC (over the counter) in care detaliile tranzactiei se stabilesc liber intre cele doua contrapartide, in vreme ce piata futures este o piata standardizata cu reguli referitoare la sume si scadente mult mai stricte, contractele fiind tranzactionate pe bursa, intr-o sectiune speciala.
Majoritatea bancilor mari ofera acest produs clientilor, concurenta din piata in acest moment este una foarte stransa, iar produsele foarte competitive. Oferta acestora merge de la produsele standard la cele mai complexe, in functie de particularitatile clientului.
Tranzactia forward nu presupune nicio taxa si niciun comision, fiind similara schimbului valutar, rolul sau fiind de a elimina riscul de schimb din tranzactiile de comert exterior inclusiv pentru situatia clientului care a accesat un credit in valuta in suma mare", spune Sergiu Puianu, director de Vanzari Trezorerie, HVB Bank.
Desi comisioanele nu sunt palpabile, bancile castiga totusi din spread (diferentele dintre cursul spot si cel practicat de banca).
In concluzie, operatiunile forward sunt initiate in doua scopuri: pentru protejarea in fata riscului valutar atunci cand evolutia acestuia este nefavorabila, dar si speculativ, pentru obtinerea unui profit din oscilatiile valutare.
de Cristian Andrei (cristian.andrei@mediaon.ro)
Sursa: www.baniinostri.ro.
