Deficitele externe, inflatia si politica de dobanzi pun umarul la oscilatiile valutare. Majorarea deficitului bugetar a crescut sansele folosirii cursului de schimb ca parghie antiinflationista. Dincolo de nepotrivirile de caracter dintre cerere si oferta, lucru normal pe o piata libera, raportul de forte dintre leul autohton si moneda unica europeana poate fi decis de cativa parametri macroeconomici. Iata o succinta enumerare a factorilor de influenta.
Evolutia deficitului de cont curent poate determina corectii severe ale monedei nationale atunci cand importurile sar peste cal iar exporturile si investitiile straine directe nu tin pasul. Pana la un punct, deficitele externe sunt normale pentru o economie in expansiune, cererea interna este in crestere, iar investitiile straine genereaza, la randul lor, importuri de retehnologizare. Corectiile incep sa apara in momentul in care dezechilibrul dintre intrarile si iesirile de valuta se adanceste, investitiile straine scad, la fel trimiterile romanilor din strainatate. Aprecierea monedelor nationale fata de euro a fost pana acum reteta integrarii in UE, dar miscarea nu are sens unic. Evolutiile recente din Cehia, Polonia, Ungaria, demonstreaza ca euro poate creste la fel de bine atunci cand evolutiile din economia interna si evenimentele internationale (in cazul nostru, o politica mai agresiva de dobanzi in SUA si aversiunea fondurilor de investitii fata de plasamentele cu grad mai mare de risc) "conspira" impreuna. Depasirea in forta a limitei de 10% din PIB ar putea fi un semnal de alarma ca leul e amenintat de "febra" valutara.
Inflatia poate sapa, la randul sau, la temelia cursului de schimb daca preturile sunt scapate de sub control. BNR a utilizat, in ultimii ani, cursul de schimb ca ancora antiinflationista. La umbra intaririi leului s-au putut strecura mai bine cresterile preturilor administrate (energie electrica, termica, gaze etc.). Practic, scaderea cursului a dus la ieftinirea importurilor, iar acest fapt a compensat cresterea preturilor la utilitati. O inflatie amenintatoare poate echivala deci cu un leu mai puternic. Desi s-a pornit cu o tinta oficiala de 5%, BNR ia in calcul in acest moment depasirea acesteia cu 1,8% (inflatia anualizata in perioada iunie 2005 - iunie 2006 este, deocamdata, 7,1%).
Fie pentru a tempera cresterea preturilor, fie pentru a reduce apetitul prea mare pentru imprumuturi, Banca Nationala decide majorarea dobanzii de politica monetara. Daca dobanzile devin atractive pentru investitorii straini, cursul de schimb scade pe masura ce acestia isi directioneaza fondurile spre piata autohtona, iar presiunea la vanzarea de euro creste. Similar, leul pierde teren daca dobanzile coboara, banii "fierbinti" incep sa se repatrieze, iar euro se intareste proportional cu cererea de valuta.
Starea de fapt
In prezent, exista doua tendinte contradictorii din perspectiva cursului de schimb. Guvernul a decis sa majoreze deficitul bugetar la 2,5% din PIB, masura ce nu este deloc pe placul BNR din perspectiva controlului inflatiei. Ar trebui deci sa ne asteptam la o urcare a dobanzii de politica monetara, care sa contrabalanseze situatia, deci un stimulent pentru leu. Totusi, cresterea deficitului bugetar se va reflecta si in bucataria contului curent, ceea ce nu este tocmai incurajator pentru stabilitatea leu-euro.
Una peste alta, BNR are un spatiu limitat de manevra, va actiona cu prudenta si nu se intrevad oscilatii majore pe piata valutara care sa aiba cauze interne.
de Cristian Dogaru (cristi.dogaru@mediaon.ro)
Sursa: Baniinostri.ro
