Dupa atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA, biometria a inceput sa fie tot mai mult o speranta pentru pararea acestui tip de agresiuni. Vom trata in cele ce urmeaza cazul special al utilizarii tehnologiilor biometrice in aeroporturi.
Promisiunea unei identificari fara cusur a facut din biometrie o initiativa puternic sustinuta financiar in Statele Unite, dar nu numai. Cu toate acestea, nu toate propunerile sunt la fel de convingatoare in a oferi protectia mult dorita. Desi par de domeniul fantasticului - multumita si celui mai recent film SF american (Minority Report) - unele tehnologii biometrice sunt deja disponibile pe piata, chiar daca au rezultate discutabile. Dar lucrurile evolueaza si nu este exclus ca rata de succes a metodelor biometrice sa creasca spectaculos in urmatorii ani.
Inainte de a vedea cum se aplica biometria pentru cresterea securitatii in aeroporturi, sa vedem in ce consta aceasta. Pentru a avea acces intr-o incinta protejata sau la informatii sensibile, o persoana se poate identifica prin trei aspecte: printr-un obiect pe care-l detine (cheie, cartela), prin cunostinte secrete (parole, PIN-uri) sau prin trasaturi anatomice (ADN, amprente digitale, fata, iris, voce etc). Aceasta din urma metoda se numeste biometrie. Cheile se pot pierde, parolele pot fi aflate si de persoane care nu ar avea dreptul sa le posede, in vreme ce trasaturile anatomice nu pot fi copiate usor si nici pierdute. De aici si marele avantaj al biometriei. Numai ca de aici si pana la realizarea de sisteme suficient de fiabile sunt multe dificultati de natura tehnologica.
Dintre metodele de identificare biometrica, scanarea irisului si compararea cu informatiile dintr-o baza de date este in cea mai promitatoare postura. Irisul are mai multe avantaje: poate fi scanat relativ usor, nu-si modifica structura pe parcursul vietii si este foarte improbabil ca doua persoane sa aiba irisuri asemanatoare. Nici macar in cazul gemenilor monozigoti irisurile nu sunt identice. Mai mult, la una si aceeasi persoana irisurile celor doi ochi au structuri diferite.
Utilizarea amprentelor digitale ofera o rata de reusita foarte buna (dupa unele surse chiar de peste 99%), dar exista metode de inselare a aparatelor de scanare a amprentelor. Din aceasta cauza, scanerul de amprente trebuie sa fie asistat de un ofiter de securitate care sa se asigure ca degetele nu sunt acoperite cu rasina sau nu se practica alte modalitati de inselare a aparatului.
Recunoasterea faciala, desi are avantajul ca fata poate fi analizata usor prin intermediul unor camere video, poate fi usor indusa in eroare de purtarea ochelarilor de soare, de exemplu, ca sa nu mai vorbim de modificarea fizionomiei prin chirurgie estetica. Cateva esecuri majore (ianuarie 2001, stadionul din Tampa, Florida) ale acestei metode au facut sa se caute altceva mai fiabil. Rate de reusita de doar 45-50% nu pot fi satisfacatoare.
Inainte de 11 septembrie 2001 astfel de metode ar fi intampinat opozitia inversunata a aparatorilor dreptului la intimitate. Altfel stau lucrurile acum cand paranoia instalata in America si, intr-o mai mica masura, in Europa, genereaza o presiune puternica pentru a se gasi si aplica solutii antiteroriste. Conform unui studiu efectuat de Harris Interactive, o firma de cercetare si consultanta, 82% dintre americani ar accepta sa le fie scanate amprentele digitale pentru a se reduce vulnerabilitatea aeroporturilor si a aeronavelor la atacuri teroriste.
Asigurarea securitatii aeroporturilor depinde de trei elemente cheie:
1. Identificarea angajatilor aeroportului;
2. Securizarea spatiilor si anexelor aeroportului;
3. Realizarea unei legaturi controlate intre pasageri, bagajele lor si linia aeriana.
Biometria ar putea oferi solutia pentru toate aceste aspecte, dar trebuie avute in vedere mai multe tehnici biometrice, deoarece nu exista tehnica ideala pentru a o aplica in toate circumstantele.
De exemplu, toti angajatii - inclusiv cei care lucreaza in restaurantele de pe aeroport ar putea fi indentificati pe baza amprentelor atunci cand intra in aeroport pentru a-si incepe lucrul. Inainte de angajare, viitorii angajati vor putea fi verificati daca nu apar in baze de date ale politiei pentru infractiuni cu violenta pe care le-au comis in trecut.
Securizarea facilitatilor se poate face pe diverse niveluri de securitate. In incintele care ar putea prezenta interes redus pentru teroristi, accesul ar putea fi asigurat prin mijloace de acum clasice, de exemplu carduri magnetice. In zonele cu risc ridicat, accesul ar putea fi asigurat numai dupa o scanare prealabila a amprentelor digitale sau ale irisului.
Deja, la aeroporturile din Londra (Heathrow) si Frankfurt pe Main, pasagerii grabiti pot opta pentru scanarea irisului, astfel incat data viitoare sa poata fi recunoscuti dupa iris si sa nu mai astepte la rand verificarea pasaportului. Si alte aeroporturi vor introduce in curand aceasta modalitate de identificare (e cazul aeroportului JFK din New York). Aceste tehnologii de scanare si comparare a irisului sunt furnizate de liderul in domeniu, Iridian Technologies (www.iridiantech.com).
Pe de alta parte, oricat de sofisticate si fiabile sunt tehnologiile de identificare si autentificare, factorul uman joaca un rol critic si aici. Echipamentele trebuie instalate si calibrate corect, necesita intretinere si asistenta pentru a nu fi afectate de rauvoitori. In cazul unei alarme, reactia agentilor de securitate trebuie sa fie prompta si eficienta, in ciuda unor alarme false ocazionale.
Cu certitudine, in viitorii ani sistemele biometrice vor deveni tot mai raspandite, probabil pana la a ajunge ubicue, asa cum stau acum lucrurile acum cu yalele.
