Cu toții suntem fascinați de filmele cu detectivi. Personaje ca Sherlock Holmes, Kojak și chiar Ace Ventura te poartă pe tărâmul dezlegătorilor de mistere așa că, de îndată ce auzim cuvântul detectiv, imaginația derulează rapid scene cu urmăriri spectaculoase, replici spumoase, rezolvări inteligente și minute întregi de adrenalină. Indiferent dacă salvează de la moarte în stradă o biată pisică pierdută de stăpâni sau rezolvă un dosar cu autor necunoscut, detectivul este asimilat cu un erou. GAZETA a stat de vorbă cu un detectiv particular pentru a afla câteva secrete din meseria lui.
A.R. are 42 de ani și a lucrat timp de 13 ani în serviciile secrete. De câteva luni a ieșit la pensie, dar nu s-a putut obișnui cu gândul că trebuie să lâncezească într-un fotoliu privind la reclamele cu detergenți, recalculând cheltuielile cu întreținerea și reclamând administratorul. Într-o zi a văzut un articol într-un cotidian central despre o școală de detectivi particulari și s-a decis asupra meseriei cu care să înlocuiască pensionariatul. Crede că are destulă experiență și o grămadă de relații construite în timp, relații care îi facilitează accesul în tot felul de domenii și instituții. Aparatura de care se folosește nu constituie decât un minim necesar: aparat de fotografiat, celular cu cameră foto, reportofon și mașină. Este singurul detectiv particular din Deva.
Primii clienți prin mica publicitate
A dat un anunț la mica publicitate și clienții nu au întârziat să apară. În special femei între 30 și 40 de ani care vor să afle dacă partenerul de viață le înșală. A.R. povestește că îl angajează mai rar și bărbați, dar și soacrele interesate de poveștile extraconjugale ale vreunui ginerică ghinionist. Mulți vor doar să afle dacă e adevărat, alții vor probe de genul fotografiilor, iar unii folosesc pozele ca probe în divorț. Într-unul dintre cazuri, în care soția înaintase divorț, soțul a vrut să afle dacă are amant pentru a se folosi de acest lucru ca și contraargument în instanță. În acel caz, bănuielile sale nu aveau susținere în realitate, spune detectivul. Cel mai spectaculos moment l-a trăit când soția înșelată i-a cerut să-i arate locul unde se întâlnea soțul ei cu amanta. Fostul angajat al serviciilor secrete s-a văzut nevoit să-i urmărească cu mașina pe cei doi și, după ce aceștia au parcat lângă o pădure, s-a întors în oraș după soție. I-a arătat locul și s-a întors după clientă mai târziu, după ce urletele au încetat. Nu știe cum s-a terminat această poveste, dar a avut și cazuri în care partenerii s-au împăcat.
Frica detectivilor: deconspirarea
Pentru A.R. alegerea meseriei nu a însemnat o viață mai spectaculoasă sau plină de primejdii. Cel mai rău lucru care i s-a întâmplat a fost deconspirarea, atunci când o femeie și-a dat seama că este urmărită, dar nu a fugit, ci l-a abordat direct. Detectivul spune că pentru asemenea clipe trebuie să ai pregătită o legendă informativă: Oriunde ești, trebuie să fii gata pentru orice chiar și pentru a da explicații unei persoane asupra prezenței tale într-un anumit loc. Trebuie să fii credibil, să poți să o privești direct în ochi și să-i spui cucoană, vezi-ți de treabă, nu vreau decât să ajung în centru. Bărbatul susține că lumea este înclinată mai curând să creadă o minciună gogonată decât un adevăr simplu și crede că urmărirea unei persoane este floare la ureche, chiar dacă clientul te lasă în fața unei fotografii și a unei adrese: În primele zile îți faci o idee despre orarul victimei, ceea ce înseamnă urmărirea ei pe diferite intervale orare și distanțe. Chiar în prima zi, o urmăresc de aproape, iar în zilele următoare măresc distanța și mă apropii doar la intersecții, la intrarea în bloc sau în aglomerările umane. Dacă cred că m-a văzut, abandonez urmărirea o vreme. Așa încep să strâng dovezi: văd unde și când intră, iar clientul îmi spune imediat dacă are ce căuta acolo sau nu. În ultimul caz, îmi dau imediat seama că locul e dubios și încerc să aflu dacă vine sau iese însoțită. Când obțin probele necesare, anunț clientul și îmi iau banii cuveniți. Detectivul a învățat din experiență că este foarte important să arăți ca un om obișnuit și să te pierzi în mulțime. Hainele unui detectiv nu au nimic excentric care să atragă atenția, iar A.R. preferă culorile închise.
Pe urmele pisicii
Nu a căutat niciodată persoane dispărute și doar o dată a fost solicitat să găsească o pisică. Proprietarul a pus afișe la toate blocurile din jur și, fiindcă știa cu ce mă ocup mai nou, a apelat și la mine. Zile întregi am umblat după animal. Era un cotoi frumos birmanez care, din păcate, murise călcat de o mașină. La A.R. apelează și cei care vor să-și recupereze banii împrumutați, mai ales firmele. E vorba de cazurile când societățile se judecă deja din cauza neputinței de a recupera sumele. Patronii societăților nu au destulă vreme să umble după informații, dar eu aflu ușor dacă firma are lichidități disponibile sau bunuri care pot fi executate silit. Alți patroni îl angajează să afle dacă o firmă cu care vor să facă afaceri sau să-i împrumute bani este solvabilă. Cu ajutorul relațiilor pe care le are în sistemul bancar sau în diferite instituții, detectivul află dacă firma are probleme financiare sau are contractate alte împrumuturi. A.R. preferă să lucreze în Deva, dar a avut și cazuri la Petroșani sau în Hațeg. Spune că din meserie se câștigă destul de bine. Dacă reușește să recupereze o sumă, de obicei cere ca onorariu 5% din valoare. În cazul urmăririlor, o zi pe urmele victimei îi aduce între 200.000 și 700.000 de lei, în funcție de dificultate sau de cheltuieli. Detectivul spune că toți clienții își pot permite serviciile sale pentru că tarifele sunt negociabile, iar o urmărire a partenerului durează cam 4-5 zile. A.R. este de părere că și-a ales o meserie frumoasă și așteaptă ziua când va putea intra în legalitate, adică ziua când vor apărea normele de aplicare a legii privind exercitarea profesiei de detectiv particular. Până atunci, va lucra la negru și se va întâlni cu clienții la colț de stradă, cu ajutorul anunțului pitit într-un ziar de mică publicitate.
