“E ca la sah - esti intr-o pozitie aparent buna, singura problema e ca... trebuie sa muti. Si, orice-ai face, vei sacrifica o piesa. In functie de mutare insa, pagubele pot sa fie mai mici sau mai mari” - explica plastic Liviu Voinea. Cine impune mutarea? - deficitul de cont curent (diferenta dintre intrarile si iesirile de capital) este foarte mare si incepe sa se cronicizeze. “Se considera ca zona gri a deficitului este de 6-8% din PIB. Or, 2006 va fi al treilea an la rand in care vom avea deficit peste 8%. Deficitul devine foarte greu de finantat si, in consecinta, trebuie sa fie redus. Aceasta inseamna, in primul rand, reducerea deficitului comercial, deci reducerea exporturilor si cresterea importurilor “. Analistul GEA considera nerealista prognoza oficiala a unui deficit de numai 7% din PIB in 2006 in conditiile unui curs de 35.500 la care s-a construit bugetul. “Cred ca anul acesta vom vedea un curs de pana la 3,8-3,9 lei”.
Schimbarea din octombrie
Daca ne-am uita la vecinii bulgari, n-ar trebui sa ne doara capul. Chiar saptamana trecuta au raportat deficit record in 2005, de 14% din PIB. Inainte de a face orice comparatie, sa tinem cont insa ca Bulgaria este tinuta sub perfuziile Consiliului Monetar si si FMI functioneaza ca imprumutator de ultima instanta.
La noi, anul trecut, estimarile preliminare arata un deficit de cont curent de 9,4%. Aprecierea cursului real efectiv a fost de 22,2% (rata de crestere pentru perioada septembrie 2004-septembrie 2005). Dar germenii scenariului devalorizarii pot fi regasiti in ultimul raport al BNR asupra inflatiei - “Producerea unei accelerari a deprecierii leului in luna octombrie (2005), de 2,4% (cea mai ridicata din ultimele 23 de luni), dupa o perioada relativ indelungata de intarire a monedei nationale, are ca explicatie amplitudinea fara precedent a deteriorarii suferite de soldul balantei comerciale (deficitul acestuia s-a majorat cu 62,3% fata de luna anterioara) si gradul insuficient de acoperire a excedentului de importuri prin investitii directe si prin imprumuturi financiare si comerciale ale sectorului nebancar”.
Dupa mai multi iepuri
Ne intoarcem la tabla de sah. Ce inseamna sa faci o mutare? Sa alegi. “Suntem in fata multor tinte contradictorii - nu putem avea si inflatie mica, si deficit extern mic, inflatie mica si crestere economica (in conditiile in care s-a dovedit ca avem o crestere inflationista). Nu putem vorbi de austeritate bugetara in acelasi timp cu recuperarea decalajelor fata de Europa, care inseamna investitii in infrastructura, cofinantare pentru atragerea fondurilor europene” - arata Liviu Voinea. Ce mutare e mai buna? Iata o intrebare!
“Cred ca sunt doua variante. Fie se merge pe varianta FMI, care inseamna austeritate, reducerea consumului, crestere economica controlata, deci mai mica si, in consecinta, un termen mai lung pentru a prinde din urma Europa. Fie se accepta ca tinta de inflatie nu poate fi respectata, ca deficitul bugetar trebuie sa creasca si atunci se trece la o devalorizare controlata, pentru reducerea deficitului comercial. Aceasta nu trebuie intarziata: calculele arata ca exporturile au o elasticitate fata de curs mai mica decat importurile - adica atunci cand cursul creste, exporturile cresc mai incet decat importurile atunci cand cursul scade”.
Crutarea inflatiei de la tintire
Aceasta ultima varianta echivaleaza cu sacrificarea piesei numite inflatie si chiar cu o schimbarea de filozofie.
“Inflatia nu trebuie sa fie fetisizata. Asa cum anul trecut nu s-a reusit incadrarea in intervalul de variatie nici dupa revizuirea tintei de inflatie, nu trebuie sa ne temem daca nici in acest an ritmul dezinflatiei nu va fi cel asteptat. Oricum, daca se ajunge la o devalorizare masiva, performantele de pana acum legate de inflatie se vor spulbera rapid”, spune directorul GEA.
Si Ilie Serbanescu considera ca “inflatia nu poate fi prioritatea numarul unu. Oricum se afiseaza niste tinte in care nu crede nimeni. Nu trebuie fortate lucrurile atat timp cat nu s-a terminat cu inflatia din preturi administrate”.
Intr-adevar, preturile administrate (la gaze, energie electrica, energie termica) au fost aratate cu degetul si de BNR, ca principala cauza de depasire a intervalului de variatie al tintei de inflatie de anul trecut. Dar guvernatorul Mugur Isarescu lasa sa se inteleaga, recent, ca nu renunta la ambitia tintirii inflatiei, vrand sa salveze macar aparentele de dezinflatie. “O tinta mai putin ambitioasa ar determina o inflatie efectiva mai mare si, de aici, un impact negativ asupra procesului dezinflationist pe termen mediu”.
FMI observa insa ca BNR, prin politica monetara, “pare sa fie mult impovarata de obiective conflictuale, care submineaza capacitatea atingerii obiectivelor de inflatie”. Zicand ca se concentreaza pe inflatie, BNR spune ca a lasat liber cursul. Practic, nici BNR si nici Guvernul nu se supara cand leul este tare - accizele (stabilite in euro), importurile (in special cele de petrol si gaze) sunt mai ieftine, inflatia nu se mai inflameaza si preturile la utilitati sunt ceva mai usor digerabile de catre populatie. Dar BNR foloseste cursul si pentru descurajarea manevrelor speculative ale capitalului strain. Tot pentru descurajarea intrarilor speculative de capital din afara, BNR este tentata sa induca scaderea dobanzilor. Dar daca dobanzile mai mici sunt bune pentru cresterea consumului si a investitiilor (ieftinesc creditele), sunt daunatoare procesului de economisire. Cand creste consumul apar presiuni pe inflatia preturilor libere, care se adauga peste inflatia preturilor administrate. Rezolvarea gasita in acest caz - bariere administrative in calea imprumuturilor persoanelor fizice.
Si Guvernul are ambitia lui
Daca BNR nu renunta la “tintire”, nici Guvernul nu renunta la ambitia sa de a arata ca se descurca cu bugetul, chiar si dupa scaderea cotei de impozitare pe venit si profit. Degeaba zice FMI ca “fata de scenariul in care nu s-ar fi operat nici o reducere de impozite, pierderea de venituri dupa introducrea cotei unice de impozitare repezinta 1,5% din PIB”. Si deficitul bugetar pe 2005 a fost de numai 0,8% din PIB (1,1% in 2004) pentru ca, de fapt, au crescut peste asteptari veniturile din TVA (a crescut consumul) si nu s-au facut investitii (cheltuieli de capital). Pentru 2006, chiar FMI noteaza ca “reducerea drastica a cheltuielilor aferente bunurilor si serviciilor, asa cum a fost prevazut in buget, nu este sustenabila si va conduce la acumularea de noi arierate”. Si spune clar ca este necesara consolidarea permanenta a bazei veniturilor, pentru care ar putea fi avute in vedere - majorarea TVA, reconsiderarea nivelului cotei unice de impozitare, extinderea bazei de impozitare, majorarea impozitelor pe proprietate”.
In acelasi timp, comisarul european pentru afaceri economice si financiare, Joaquin Almunia, aflat la sfarsitul saptamanii trecute la Bucuresti, a transmis clar ca este “nemultumit de reducerea impozitelor, care nu a fost o masura buna, a avut efecte negative” si s-a declarat ingrijorat de inflatie si balanta externa.
Tot saptamana trecuta, primul-ministru arata ca ia in calcul toate variantele de crestere a veniturilor, mai putin cresterea TVA si a cotei unice. In aceste conditii, respectarea tintei ambitioase de deficit bugetar echivaleaza de fapt cu nerespectarea promisiunilor de investitii in infrastructura si alte proiecte publice. Daca totusi se merge pe formula deficitului bugetar, inseamna ca trebuie gasite solutii pentru reducerea deficitului comercial. Si din nou apare problema devalorizarii pentru incurajarea exporturilor si descurajarea importurilor.
Betia exportatorilor
Chiar si economiile puternice simt nevoia apelarii la asemenea subterfugii precum devalorizare. Anul trecut, ministrul Muncii din Italia o spunea pe sleau - era bine daca mai aveam propria moneda nationala, pentru ca acum puteam sa ne sustinem exporturile. “In 1998, inainte de fixarea cursurilor la euro, fiecare stat din zona euro si-a devalorizat moneda nationala, pentru a-si acorda un spatiu de manevra”, aminteste Liviu Voinea.
La noi, exportatorii tipa dupa un leu mai slab. Asociatia Nationala a Exportatorilor arata, saptamana trecuta, ca aprecierea leului combinata cu cresterea pretului la utilitati au dus la o scadere a potentialului de export cu 4 miliarde de euro. Pentru compensarea pierderilor, ei au cerut bani suplimentari de la buget.
Nu exista estimari oficiale ale impactului pozitiv al cresterii leului. “Intarirea monedei nationale ajuta la restructurarea economiei - pe de o parte, ii forteaza pe exportatori sa-si reduca din costurile de productie, pe de alta parte ieftineste importurile de utilaje performante. Este o politica buna, dar pe termen scurt”, arata Mircea Cosea. El vede o crestere a cursului in perioada urmatoare. “Nu se va ajunge insa pana la 4 lei, care e un prag psihologic”.
Riscul unei deprecieri putenice si bruste a leului in perioada urmatoare exista, dar eu consider acest scenariu ca fiind putin probabil. Cred insa ca trebuie si este posibila gasirea unui mix de politici economice, fiscale si monetare, care sa vizeze reducerea ratei inflatiei la 5%, dar si reducerea puternica a deficitului de cont curent. E foarte importanta scaderea inflatiei pana la aderare, stiind ca toate cele 10 state noi membre ale Uniunii Europene au inregistrat o crestere puternica a inflatiei in primul an dupa aderare, fenomen de care nici economia romaneasca nu este ferita”, spune Gratiela Iordache, vicepresedintele Comisiei de Buget Finante din Camera Deputatilor.
Fisa de presiune atmosferica
- Vitamine de la capsunari. Banii trimisi in tara de romanii care muncesc in strainatate contribuie in ultimii ani cu circa 38% la diminuarea deficitului contului curent - arata statisticile BNR. Proportia se pastreaza prin pomparea unor sume din ce in ce mai mari - anul trecut, “capsunarii” au trimis in tara 4,33 miliarde de euro, cu 1,4 miliarde mai mult decat in 2004 si cu 2,4 miliarde mai mult decat in 2003. Analistul Liviu Voinea estimeaza ca, din sumele trimise, 65% sunt folositi pentru consum, iar 35% pentru investitii. “Exista studii care arata ca banii trimisi de muncitori sunt prociclici - daca situatia economica e stabila in tara de origine, trimit mai multi bani, pentru investitii. Daca nu, se rezuma doar la banii pentru consum”.
- Strainii isi duc dividendele acasa. Investitiile straine directe au fost anul trecut de 5,197 de miliarde de euro - arata estimarile BNR si INS. Statisticile finale arata ca, in 2004, aceste investitii au fost de 5,183 miliarde de euro. Trebuie tinut cont ca in 2005 nu s-au mai inrgistrat privatizari spectaculoase (banii BCR vor fi contabilizati pentru anul acesta), deci sumele pot fi considerate in mare parte intrari in investitii “de la firul ierbii”. “Dar aceste investitii nu finanteaza deficitul extern existent, ci acopera deficitul pe care chiar ele il creeaza, prin importul de echipamente, materiale, tehnologie”, spune Liviu Voinea. De-abia investitiile ajunse la maturitate vor putea fi luate in considerare la finnatarea deficitului. Statisticile BNR arata insa ca, in 2005, veniturile repatriate de nerezidenti sub forma de dividende, profituri reinvestite, dobanzi sunt cu 2,3 miliarde mai mari decat veniturile primite de la nerezidenti (date inca provizorii). In 2003, acest deficit era de numai 1,3 miliarde de euro.
- Se cauta omisiunile. In 2005, intrarile nete de capital pe piata bursiera (diferenta dintre intrari si iesiri) au fost de 138,6 milioane de euro, dublu fata de 2004 - arata statisticile CNVM. Intrarile au fost de 603,8 milioane de euro, de 2,7 ori mai mari decat in 2004. Si in ianuarie s-a mentinut trendul: intrari mai mari decat iesiri (82,5 milioane de euro, respectiv 69,3 milioane). Pentru piata valutara, acestia sunt cei mai “fierbinti” bani, putand reactiona imediat la fiecare variatie a increderii investitorilor. Fierbinti sunt insa si erorile si omisiunile din balanta de plati. “Anul trecut au fost intrari nete de aproape 1,5 miliarde de euro, pe care banca centrala nu stie inca la ce categorie sa le includa”, arata economistrul-sef al BNR, Valentin Lazea.
- Increderea - marfa rara. Potrivit ultimului buletin de conjunctura publicat de BNR, managerii se asteapta la evolutii nefavorabile ale principalilor indicatori in industrie si constructii. Rezultatul este confirmat si de indicele de incredere industriala, calculat de GEA, care a inregistrat prima cota negativa (-6), dupa un an de la lansare (14,5 in primul trimestrul 2005). De notat ca, dupa crizele de la sfarsitul anilor 90, increderea investitorilor este considerata un fundament macroeconomic.
- Lichiditati pentru fierbinteli. Banca Nationala se scalda in valuta, avand la sfarsitul anului trecut active externe in valoare de aproximativ 19 miliarde de euro (cu aproape 40% mai mult decat in 2004). Gradul de acoperire a rezervei era de 6,4 luni de import, fata de 5,2 luni, la sfarsitul lui 2004. Nivelul este peste standardele internationale. La fel se considera ca datoria externa publica si public garantata (de 11,3 miliarde de euro) se incadreaza in limitele considerate prudentiale. Datoria negarantata a depasit 12,1 miliarde de euro, cu 54% mai mult decat la sfarsitul lui 2004.
“Chiar daca rezervele BNR par mari, acestea trebuie judecate in raport cu ceva. Nimeni nu poate spune cat de mare poate fi un atac speculativ. Spre exemplu, in 1997, banca centrala a Cehiei a pierdut trei miliarde de dolari in trei saptamani, fara sa poata opri devalorizarea masiva a monedei. In ce priveste indatorarea publica externa, problema e ca datoriile trebuie sa fie provizionate in buget, ceea ce se adauga la deficitul bugetar”, precizeaza Liviu Voinea.
BNR pare sa isi deplaseze rezervele spre titluri cu lichiditate mai mare, pentru reactie mai rapida in caz de nevoi neprevazute - ponderea detinuta de titlurile de valoare a scazut la 47%, in timp ce componenta valute convertibile a ajuns la 33%.
- La masa cu importurile. Din ce mai face romanul deficit - dincolo de partea clasica, data de importurile energetice (gaze si petrol, deficit 2,5 miliarde de euro), incepe sa fie tot mai groasa contributia alimentelor. Potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii, anul trecut am importat alimente de aproape 2 miliarde de euro, rezultand un deficit de 1,35 miliarde de euro, cu 287 mai mult decat in 2004. Principalul produs importat a fost carnea de porc (15,5% din importuri).
